Activeaza filtrul GeoLoc
Activand filtrul de locatiei vei putea vedea articolele publicate doar in interiorul cercului evidentiat pe harta. Pentru a selecta zona dorita va rugam sa dati click in interiorul hartii.
PROTECTIA DATELOR PERSONALE SI A INFORMATIILOR SECRETE SAU CONFIDENTIALE
EXECUTARE SILITA NULA. ORICAND POTI CERE INTOARECERE EXECUTARE
Raiffeisen îngheaţă EURO şi obligată să restituie cu dobanda legală plus dobanda penalizatoare ceea ce a furat
JUDECATORUL, CLAUZE ABUZIVE INTERZISE IN CONTRACTE ŞI ABUZUL JUSTITIEI. CAUZA C-126/17
în 16-04-2018
950 vizualizari

Controversate creditari în valute, în ţari cu unic mijloc legal de plată, reprezintă de fapt tradarea intereselor economice naționale, de puterile statului în favoarea mafiei bancare, care au introdus ilegal pe de o parte in conturi monede straine fictiv, denumite de literatura de specilitate implicit CJUE "monede de cont" far ca aceste monede denumite in conventii de credit "moneda creditului" sa existe, implicit să fie plătite consumatorului. 

Ce lămureşte şi dispune Curtea Europeană de Justitie şi ce înţelege judecătorul român!?

La abuzul continuat asupra consumatorilor de credite şi nu numai, contribuie din plin judecătorul corupt, politicianul imbecil, avocatul bandit şi desigur presa manipulantă, care propagă manipularea speculând lipsa de informaţii şi în mare parte prostia majorităţii. Fără să va suparati pe mine dragi compatrioti, dar adevarul vă supară şi multi nici nu observaţi ajutorul pe care incerc să vi-l ofer, expunandu-mă abuzurilor mafiei din instanțe. 

Mi-a trebuit ceva timp să disec şi să caut confirmarea unei informaţii apărute despre ceea ce posta dl Av. Piperea Ghe. cu privire la cauza  C-126/17 ERSTE Bank Ungaria Zrt. împotriva Orsolya Czakó, 

Am gasit în final, dar Ordonanța CJUE este doar in limba franceză şi maghiară. De ce nu și în celelte limbi europene, veți vedea că tratează ceea ce vă scriu de ani de zile susținând că aceste convenţii prezentate de mafia bancară ca şi contracte de credit, sunt de fapt contracte cu derivate. 

Recent în răpunsul Băncii Transilvania, consumatorul care a întrebat, primeste următorul răspuns:

   “Aşa cum am precizat anterior, punerea la dispoziţie a creditelor s-a efectuat prin transfer in conturile curente  în EUR si CHF  deschise pe  numele dumneavoastră, şi nu prin eliberare de numerar din casieria bancii. Prin urmare, nu au fost emise chitanţe de plată în valută corespondente creditelor acordate de Volksbank Romania.” 

Așadar domnilor bancheri, ați devenit DEPOZITARI ai unor sume fictive creeate de domnile voastre prin fals de valori monetare străine. Iar dacă ați devenit DEPOZITARII valutei, vedem ce spune Codul Civil de care vă prevalați în apărări cu teoria nominalismului monetar. Chestiunea e ca că unul dintre consumatori refuzase să primesca ce dicta banca prin casier pe motiv ca nu au in casierie valute, in consecintă banca l+a fraierit pe celalat consumator cu care au continuat contractul. Culmea e ca il executa silit pe cel care nu a primit nimic de la bancă. La finalul articolului puteți vizualiza domnilor și doamnelor cititori, care este obligatia depozitarului, in cazul de faţă banca mafiota BT cu zânul ei cu tot.

Iar dacă chitante de plata nu sunt, ce îi cereți bietului consumator dacă nu aveți dovada că i-ați dat!? 

Cum îl tratează instanțele române pe consumatorul care descoperea excrocheria și v-o expune public?

Umilindu-l şi abuzându-l. Ca exemplu Judecătoria Cluj, la care m-am adresat solicitand Nulitatea Conventiilor de credit motivat cu clauze abuzive ce lezează nu doar pe consumatorul în cauză ci şi economia naţională implict a UE, Judecătoarea Cosmina Codrescu, consideră ca reclamntul nu are calitatea de consumator, deoarece contestă calitatea de debitor, asa că-i aplică TAXA JUDICIARA, la valoarea în lei a celor doua conventii exprimate în valute care de fapt sunt continuate prin refinanţare in CHF, iar colac peste pupaza apoi vandută la un pret secret unei firme de recuperare care il si executa pe consumator la valori incredibile, deşi actele arata clar ca adrisntul nu primise nici un ban, ci doar semnase contractul neexecutat de bancă. Judectoarea in pricină cerea și valoarea de vânzare a creanței bietului consumator, desi banca teroristă îi răspundea consumatorului că aceste valori sunt confidentiale. Nu că ar fi dorit binele consumatorului ci doar să aplice taxa judiciară şi la acesta valoare. Banca deocamdata nu a divulgat cu cât a vândut prin cesiune "CDS-ul" si nu o creantă certă. Dacă vor răspunde Instantei, am să vă comunic cât a evaluat banca creditul ilegal pe care l-a vândut, dupa ce înșelase grosolan consumatorii. 

Degeaba face consumatorul contestație conform procedurii, că acestea sunt respinse, ba chiar si exceptia de neconstitutionalitate a OUG 80/2013 privitor la sintagma "servicii", deși valoarea taxelor nu se referă la vre-un serviciu concret ci la valoarea litigiului ceea ce este o aberatie juridică pe care nu o vede sau nu are interes să o vadă nimeni, statul mafiot concurând serviciile oferite de instante, parchete, si MJ privni costul serviciilor, prin impunerea unor taxe ce ar reprezenta valoarea serviciilor dar care n-au nici o legatura cu cheltuiala pentru serviciile respective, în mare parte abuzuri grosolane ale sistemului juridic mafiot. Statul de fapt prin aceste taxe judiciare impiedica accesul la justitie și chiar dacă justitiabilul trebuie sa pltesca "serviciul" Statul lui Ponta si-al mafiotilor politici urmareste profit aplicând taxele judiciare la valoarea cauzei si nu la costurile "serviciilor", ca și când te-ai duce la mecanic să-ti pună un bec la mașină, iar acesta ți-ar cere ca plata un procent din valoarea mașinii la cumpărare.  

Judecătoarea investită inițial în cauză, intră în concediu de maternitate, după cum scrie șefa secţiei civile, in Incheierea prin care repartizează cauza unui alt complet, citând despre o Hotatarâre a Consiliului de Conducere a Instantei Clujene dar care este secret, pentru că nu se ragăseşte postat public. 

Consumatorul cere detalii printr-o cerere admistrativă Instantei. Promt i se răspunde sub semnătura dl Judecător Oprescu Mugurel-Marius, Presedintele Instanţei, că procedura este conformă cu Regulamentele Instantelor de Judecată, iar Seful de Sectie Civilă Judecător Daradics Oana Maria, a respectat procedura emițând în acest sens și o incheiere. Mă mănacă... și cercetez despre sefa de secție. Descopăr în declaratiile sale de avere un nume, Daradics Terezia care o împrumta cu euro pe d-na judecător.

Intreb banca tot in scris cine este Daradics Terezia, iar banca raspinde. Unul din directorii BT. 

Olele!

Surpriza este că dosarul este repartizat zic ei legal, chiar domnului Presedinte al Instantei, deși pe portal nu există componența cpmpletelor de judecată, care la prima ședință respinge excepțiile de neconstitutionalitate invocate de reclamant, argumentând că Instanța nu este încă investită până nu se plătesc taxele judiciare impuse abuziv. Iar dacă nu este investita de ce n-au anulat cererea si continua judecarea!? Vom vedea în final ce va decide noul complet. Deocamdata a decis sa introduca in cauză la cererea avocatilor bancii si pe celalt consumator care de fapt ridcase o parte din sumele promise in conventii dar nu in moneda creditului ci in moneda natiunii, asa cum a dictat banca, inselandu-l cu nu mai putin de 5000Euro la calcule, iar la a doau conventie cu peste 8000 de CHF. Adrisantul nu a participat refuzand conditiile ad-hoc impuse de bancă care invoca la ghiseu, prin vocea casierului ca nu are monedele creditului.  

Revenind la cauza care nu intâmplator nu se regăsește tradusă, mă chinui eu sa o traduc cu scuze, că nu știu limba lui Voltaire si o postrez mai jos cum mi-a dictat traductorul cu mici corectii observate si facute de mine, spre documentarea bietului hărțuit român sau european de instante și mafia statală. Cauza tratează ceea ce la noi se omite-Nulitatea întregului contract și nu doar partială. Mai releva faptul că si dupa ce banca a reziliat contractul trecând la executare silită, acesta este responsabilă in fața legii și judecății, chiar daca contractul nu se mai afla in derulare intre partenerii originali.

"ORDONANȚA CURȚII (Camera a șaptea)

22 februarie 2018 (*)

„Hotărâri preliminare - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13 / CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - articolul 4, alineatul 2, articolul 5 și articolul 6, alineatul 1 - termeni care definesc obiectul principal - acord de împrumut exprimate în valută externă - Domeniul de aplicare al termenului „scrisă într-un mod clar și inteligibil“ - sau nulitatea parțială a contractului "

În cauza C-126/17,

De pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Fővárosi Törvényszék (Budapesta Capital Court, Ungaria), prin decizia din 24 februarie 2017, primită de Curte la 10 martie 2017 procedură

ERSTE Bank Ungaria Zrt.

împotriva

Orsolya Czakó,

ORDONANȚA CURȚII (Camera a șaptea),

compusă din domnul A. Rosas, președinte de cameră, domnii C. Toader și A. Prechal (raportor), judecători,

Avocatul general: domnul N. Wahl,

Grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

- pentru ERSTE Bank Hungary Zrt., de către T. Kende, Ügyvéd,

- pentru doamna Czakó, de domnul G. Némethi, ügyvéd,

- pentru guvernul ungar, de domnul M. Z. Fehér, în calitate de agent;

- pentru guvernul polonez, de doamna B. Majczyna, în calitate de agent,

- pentru Comisia Europeană, de domnii A. Tokár și A. Cleenewerck de la Crayencour, în calitate de agenți;

după ce a decis, avocatul general, să se pronunțe prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții,

face prezenta prescripție

1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 4, alineatul 2 și articolul 5 din Directiva 93/13 / CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, p. 29).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între ERSTE Bank Hungary Zrt. (Denumită în continuare „Banca“) a doamnei Orsolya Czako (denumită în continuare „Împrumutatul“) cu privire la o cerere de constatare a caracterului abuziv al anumitor clauze în acordul de împrumut între bancă și debitor.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Articolul 1 din Directiva 93/13 prevede la alineatul (1):

"Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator. "

4 Articolul 3 alineatul (1) din această directivă prevede:

„O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. "

5 Articolul 4 din această directivă are următorul cuprins:

(1) Fără să aducă atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.

2. Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil. "

6 Articolul 5 din aceeași directivă prevede:

"În cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte a acestora sunt prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie întotdeauna redactate într-un limbaj clar și inteligibil. În cazul în care există îndoieli cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator. [...] »

7 Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 prevede:

"Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive."

Legislația maghiară

Codul civil

8 Articolul 200 din Polgári Törvénykönyvről szóló 1959. evi IV. törvény (Legea nr. IV din 1959 privind instituirea Codului civil), în versiunea sa în vigoare până la 15 martie 2014, a declarat:

„[...]

(2) Un contract care încalcă sau eludează o normă de drept este nulă, cu excepția cazului în care regula prevede o altă consecință juridică. Orice contract care este în mod vădit contrar moralității este la fel de nevalid. "

Legea privind instituțiile de credit și întreprinderile financiare

9 În conformitate cu articolul 213 din Hitelintézetekről és a penzügyi vállalkozásokról szóló 1996. evi CXII. törvény (Legea nr. CXII din 1996 privind instituțiile de credit și întreprinderile financiare):

"(1) Un credit de împrumut sau un contract de împrumut pentru locuințe care nu menționează

(a) obiectul contractului,

[...]

(e) numărul și valoarea amortizării și datele lor scadente,

[...]

(3) Nulitatea contractului poate fi invocată numai în interesul consumatorului.

[...] »

Acțiunea principală și întrebările preliminare

10 La data de 14 iunie 2007, debitorul a încheiat un acord de credit ipotecar cu banca denominat în franci elvețieni (CHF).

11 Fővárosi Törvényszék (Budapesta Capital Court, Ungaria) prevede că, în conformitate cu poziția I / 1 din prezentul contract, banca a pus la dispoziția debitorului un împrumut în valoare de 64 731 CHF „, în punctul de vedere al finanțării sigure. Cererea de finanțare, pe care sa bazat împrumutul se ridica la 8 280 000 HUF pe care banca le-a înregistrat în franci elvețieni. Conform acestui I / 1, debitorul a fost de acord că suma de valută exprimate de împrumut, fie din cauza variațiilor cursului de schimb care au loc între data încheierii contractului și data eliberării de fonduri, a crescut cu 15% în comparație cu cererea de finanțare. Acest punct prevedea, de asemenea, că suma indicată în franci elvețieni a fost doar orientativă, valoarea reală a creditului în curs fiind determinată ulterior, în conformitate cu punctul II / 1 din contract.

12 Potrivit acestui ultim punct, suma eliberată de bancă nu putea depăși suma exprimată în forintul maghiar prevăzută la punctul I / 1 din contractul menționat, ci trebuia să fie înscrisă în franci elvețieni. Suma exprimată în această monedă a trebuit să fie calculată prin aplicarea cursului de schimb intra-bancar la cumpărare în vigoare la data eliberării, astfel cum a fost aplicată de bancă, în condițiile și în cele din urmă.

13 Punctul I / 4 din contractul în cauză prevedea, inter alia, că, pentru a soluționa orice litigiu legat de decontarea împrumutului sau de a acorda o cerință a băncii pentru a determina valoarea restantă a creditului sau a oricărei alte datorii părțile la contract și-au exprimat dorința de a accepta ca probă probantă un act încheiat în forma autentică întocmit pe baza cărților și a evidențelor contabile ale băncii.

14 La 15 august 2013, banca a încetat contractul de împrumut în cauză și a inițiat proceduri de executare împotriva debitorului în scopul recuperării sumelor restante ale împrumutului. Conform unui act notarial întocmit la aceeași dată, banca a acordat un împrumut de 64.731 CHF pe baza acestui contract. Potrivit ordinului emis la 23 decembrie 2013 de către executorul judecătoresc responsabil pentru această executare, suma principalului a fost de 56 414,80 CHF.

15 Împrumutatul a făcut apel împotriva acestei executări forțate pe motiv că scopul contractului de împrumut, și anume suma creditului și perioadele de amortizare, nu este clar determinată. El consideră că, din acest motiv, contractul trebuie declarat nevalabil. În plus, acest contract nu include o indicare a ratei anuale a dobânzii anuale (RAP) sau a ratei dobânzii.

16 Împrumutat a invocat, de asemenea, nulitatea punctului I / 4 a contractului în cauză pentru motivul că această clauză pe baza cărora banca ar putea determina în mod unilateral suma care trebuie plătită de către debitor ar putea abuziv.

17 Instanța de trimitere arată că, potrivit băncii, obiectul contractului în cauză, și anume valoarea împrumutului exprimat în franci elvețieni, a fost suficient de clară. Punctul I / 1 al acestui contract prevedea că împrumutatul a cerut băncii să satisfacă o cerere de finanțare pentru o sumă fixă în forint maghiar, care ar fi apoi convertită într-o monedă străină pe baza ratei împrumutului. schimbare efectivă la data eliberării fondurilor.

18 Tribunalul a constatat că contractul în cauză era nevalabil pentru motivul că nu a fost încheiat în mod valabil. În consecință, instnanţa a considerat că nu au fost îndeplinite condițiile legale. Potrivit acestei instanțe, dispozițiile contractuale în cauză nu determină suma plătită efectiv de către bancă, deoarece acesta a expus numai suma exprimată în forint maghiar care corespunde cererii de finanțare și exprimate în suma in valută ca o indicație.

19 Banca a adresat instanței de trimitere hotărârea pronunțată în primă instanță, susținând, în esență, că temeiul juridic și de fapt al acestei hotărâri era incorect.

20 Astfel, instanța de judecată a interpretat greșit deciziile Kúria (Curtea Supremă, Ungaria), din care rezultă că un împrumut într-o monedă străină, cum ar fi cea în cauză este legal. În acest caz, suma exprimată în forint maghiar care corespunde cererii de finanțare, suma creditului denominat în valută străină indicată și cum să calculeze valoarea totală a sumei plătite la data eliberării de fonduri ar apărea în mod clar contractul în cauză. Faptul că suma împrumutului în valută străină nu este determinabilă în avans față de suma din forintul maghiar indicată în cererea de finanțare ar rezulta din modificările cursului de schimb.

21 Instanța de trimitere arată că împrumutatul repetă, în esență, aceleași argumente ca cele invocate în primă instanță. Astfel, aceasta reamintește că, în opinia sa, obiectul contractului nu îndeplinește cerința de claritate cerută de legiuitor în scopul protecției consumatorilor. Contractul nu prevede cuantumul exact al împrumutului, nici în forintul maghiar, nici în valuta străină, suma în forint maghiar fiind doar suma maximă solicitată de împrumutat.

22 În acest context, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă punctele I / 1 și II / 1 ale acordului de împrumut în cauză îndeplinesc cerințele de claritate și de transparență prevăzute la articolul 4 alineatul (2) 5 din Directiva 93/13, ținând seama, de asemenea, de faptul că este în sarcina băncii să stabilească valoarea definitivă a împrumutului pe baza datelor cuprinse în registrele sale. În caz contrar, instanța de trimitere se întreabă cu privire la consecința juridică pe care o are pentru aceasta, întrucât clauzele în cauză privesc obiectul principal al contractului și nu pot supraviețui. fără aceste clauze.

23 Astfel, Fővárosi Törvényszék (Curtea de Apel Budapesta) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) În scopul stabilirii valorii unui contract de împrumut, o formulare, cum ar fi că, în punctele I / 1 și II / 1 a contractului în litigiu care indică suma determinată de 64 731 CHF ca având o valoare indicativă în timp includ suma maximă de 8280000 HUF cererea de finanțare și legătura între determinarea valorii creditului la o declarație legală a părții intră în contract cu consumatorul precum și datele conținute în condițile sale, ea satisface cerințele pentru formularea clară și inteligibilă menționată la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din Directiva 93/13?

2) În cazul în care determinarea făcută la punctele I / 1 și II / 1 din contract nu constituie o formulare clară și ușor de înțeles, astfel încât este posibil să se aprecieze caracterul abuziv al acestor clauze - și dacă caracterului lor abuziv a fost reținut nulitatea întregului acord poate fi găsit, la fel ca în legislația națională, in determinarea obiectului contractului este sancționată de invaliditate a întregului contract?

3) În cazul în care ar putea fi declarat valabilitatea contractului, s-ar putea ca suma să fie determinată în modul cel mai favorabil pentru consumator? "

Întrebările adresate

24 Potrivit articolului 99 din Regulamentul de procedură, atunci când răspunsul la o întrebare preliminară poate fi dedus în mod clar din jurisprudența sau în cazul în care răspunsul la o astfel de întrebare nu admite nici o îndoială rezonabilă, Curtea poate în orice moment, la propunerea judecătorului raportor, după ascultarea avocatului general, să decidă să se pronunțe printr-o decizie motivată.

25 Această dispoziție trebuie aplicată în cadrul prezentei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare.

Cu privire la prima întrebare

26 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că îndeplinesc cerința potrivit căreia clauzele contractuale sunt redactate într-un mod clar și ușor de înțeles, sensul acestor dispoziții, termenii unui acord de împrumut încheiat între un consumator și o bancă, într-un stat membru, precum cele în cauză, precizând, pentru pe de o parte, o sumă în moneda acestui stat membru care corespunde celei indicate în cererea de finanțare a consumatorului și, pe de altă parte, o sumă în franci elvețieni furnizată în scop informativ de către bancă.

27 Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că este de competența exclusivă a instanței naționale să se pronunțe asupra calificării unor clauze care sunt considerate inechitabile, în funcție de circumstanțele speței. Cu toate acestea, Curtea are competența de a deduce din dispozițiile Directivei 93/13, în speță cele ale articolului 4 alineatul (2) și ale articolului 5 din aceasta, criterii care instanța națională poate sau trebuie să le aplice atunci când revizuirea clauzelor contractuale cu privire la acestea (hotărârea din 20 septembrie 2017, #Andriciuc cauzele C-186/16, EU: C: 2017: 703, punctul 22 precum și jurisprudența citată).

28 Trebuie amintit că Curtea a statuat deja că cerința de redactare clară și inteligibilă prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 se aplică chiar și atunci când o clauză se încadrează în conceptul "obiectul principal al contractului" în sensul acestei dispoziții. Astfel de clauze nu reușesc să aprecieze caracterul inechitabil al acestora decât în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma examinării de la caz la caz, că acestea au fost redactate de către mod clar și inteligibil (hotărârea din 20 septembrie 2017, #Andriciuc cauzele C-186/16, EU: C: 2017: 703, punctul 43 și cazurile citate în acesta).

29 În ceea ce privește cerința de transparență a clauzelor contractuale, astfel cum este prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, Curtea a subliniat că această cerință, prevăzută la articolul 5 din această directivă, Nu poate fi redusă doar la o înțelegere oficială și gramaticală, ci, dimpotrivă, sistemul de protecție instituit prin această directivă se întemeiază pe ideea că consumatorul se află într-o situație inferioritate în ceea ce privește profesionale în ceea ce privește, în special, nivelul de informare, cerința unei redactare clară și ușor de înțeles a clauzelor contractuale și, prin urmare, transparența reprezentat de directiva trebuie să fie înțeleasă atât (hotărârea din 20 septembrie 2017, #Andriciuc și alții, C-186/16, UE: C: 2017: 703, punctul 44 și jurisprudența citată)

30 În speță, din dosar rezultă că termenii contractului de împrumut în discuție în acțiunea principală menționau că cererea de finanțare a împrumutatului era de 8 280 000 HUF, de asemenea, de către bancă în scop orientativ în valută străină, până la 64 731 CHF. În această privință, banca susține că suma împrumutului, destinată să acopere necesitățile de finanțare a împrumutatului, este prezentată în franci elvețieni, cu titlu provizoriu, care nu poate fi determinată cu exactitate până la data împrumutului. eliberarea de fonduri ca urmare a modificărilor cursului de schimb.

31 Trebuie remarcat faptul că, printr-un contract de împrumut, împrumutătorul se angajează, în principal, să pună la dispoziția debitorului o anumită sumă de bani, aceasta din urmă, în principal, să ramburseze, ca regulă generală cu dobânzi, această sumă în conformitate cu termenele prevăzute (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2017, Andriciuc și alții, C-186/16, UE: C: 2017: 703, punctul 38)..

32 În acest context, cerința ca clauzele contractuale, cum ar fi cele în cauză, trebuie să fie scrise într-un mod clar și ușor de înțeles să fie înțeles în sensul că impune ca contractul stabilește în mod transparent suma de bani platită pentru credit debitorului de către bancă, exprimat în valută străină ca monedă de cont, care trebuie să fie definit în funcție de moneda de plată. În măsura în care determinarea valorii acestui împrumut depinde de cursul de schimb valabil la data eliberării fondurilor, această cerință impune ca mecanismul de calculare a sumei totale împrumutate de către bancă și cursul de schimb aplicabil să fie transparente. astfel încât un consumator mediu, în mod normal informat și în mod rezonabil atent și informat, să poată evalua, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice care decurg din contract, inclusiv, în special, costul total al împrumutului său (a se vedea , în acest sens, hotărârea din 20 septembrie 2017, #Andriciuc și alții, C-186/16, UE: C: 2017: 703, punctele 45 și 47 și jurisprudența citată).

33 Această întrebare trebuie examinată de instanța de trimitere în lumina tuturor faptelor relevante, care cuprind nu numai formularea clauzelor, ci și informațiile furnizate de creditor în cadrul negocierii. contractul de împrumut (Hotărârea din 20 septembrie 2017, #Andriciuc și alții, C-186/16, UE: C: 2017: 703, punctul 46 și jurisprudența citată).

34 În această privință, trebuie de asemenea să se sublinieze că informațiile, înainte de încheierea unui contract, privind condițiile contractuale și consecințele acestei concluzii sunt, pentru consumatori, de o importanță fundamentală. Este, în special, pe baza acestor informații el decide dacă dorește să fie legat de termenii elaborate anterior de către comerciant (hotărârea din 21 decembrie 2016, Gutierrez Naranjo cauzele C-154/15, C-307 / 15 și C-308/15, UE: C: 2016: 980, punctul 50 și jurisprudența citată).

35 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că îndeplinesc cerința potrivit căreia clauzele contractuale trebuie redactate într-o manieră clară și inteligibilă, în sensul acestor dispoziții, a termenilor unui contract de împrumut încheiat între un consumator și o unitate bancară într-un stat membru, atunci când suma de bani care va fi dispoziția respectivului consumator, exprimată în valută străină ca monedă de cont, definită în raport cu moneda de plată, este indicată în mod clar. În măsura în care determinarea acestei sume depinde de cursul de schimb valabil la data eliberării fondurilor, această cerință impune ca metodele de calcul ale sumei efectiv împrumutate, precum și cursul de schimb aplicabil să fie transparente, astfel încât "un consumator mediu, în mod normal informat și în mod rezonabil atent și informat, poate evalua, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice care decurg din prezentul contract, inclusiv, în special, costul total al împrumutului său.

Cu privire la a doua întrebare

36 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanță națională constată că încălcarea este inechitabilă termenii unui contract de împrumut încheiat între un consumator și bancă, precum cele în cauză în acțiunea principală, această dispoziție se opune ca această instanță să declare invaliditatea acestui contract în ansamblul său.

37 Trebuie amintit că, în ceea ce privește impactul unei constatări abuzive a clauzelor contractuale asupra valabilității contractului în cauză, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 prevede că respectivul contract va rămâne obligatorie pentru părți în aceleași condiții dacă poate supraviețui fără clauze abuzive ".

38 În acest context, instanțele naționale au constatat că clauzele contractuale sunt neloiale sunt impuse de articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 pentru a atrage toate consecințele pertinente. în conformitate cu legislația națională, astfel încât consumatorul nu este obligat prin aceste dispoziții și, pe de altă parte, pentru a stabili dacă contractul în cauză poate exista fără aceste clauze abuzive (hotărârea din 15 martie 2012, și Pereničová PERENIC, C- 453/10, UE: C: 2012: 144, punctul 30 și jurisprudența citată).

39 În speță, astfel cum s-a arătat deja la punctul 22 din prezenta ordonanță, instanța de trimitere consideră că clauzele în cauză constituie obiectul principal al contractului de împrumut și că acesta nu poate nu supraviețui fără aceste clauze. În cazul în care această instanță constată, ținând seama în special de răspunsul la prima întrebare, caracterul abuziv al dispozițiilor relevante, ar fi pentru el să tragă toate consecințele în conformitate cu legislația națională, astfel încât consumatorul nu este obligat să respecte aceste clauze.

40 Într-o astfel de situație, rezultă din jurisprudența Curții, citată la punctele 37 și 38 din această ordonanță, că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că nu este nu se opune constatării nulității contractului în ansamblu. Cu toate acestea, în cazul în care contractul nu poate supraviețui eliminării clauzelor abuzive, această dispoziție, deși împiedică instanța națională să suplimenteze contractul prin revizuirea conținutului acestor clauze, nu se opune unei norme dreptul național care să permită remedierea națională cu nulitatea acestor clauze judecătorul aplică o dispoziție de drept intern destinate să completeze (a se vedea, în acest sens, la 30 aprilie 2014, și Kasler Káslerné Rabai C- 26/13, UE: C: 2014: 282, punctele 77 și 85 și jurisprudența citată).

41 Având în vedere toate aceste considerații, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanță națională constată că termenii acordul de împrumut încheiat între consumator și o instituție bancară, precum cele în discuție în acțiunea principală, această dispoziție nu împiedică această instanță să declare invaliditatea acestui contract în ansamblul său dacă nu poate supraviețui după eliminarea acestor clauze.

Cu privire la a treia întrebare

42 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă este permisă stabilirea cuantumului împrumutului în mod cel mai favorabil consumatorului, în cazul în care Directiva 93/13 se opune constatării invaliditatea contractului de împrumut în ansamblu.

43 Având în vedere răspunsul dat la a doua întrebare, nu mai este necesar să se răspundă la această întrebare.

44 Întrucât procedura este, în ceea ce privește părțile la acțiunea principală, o acțiune în fața instanței naționale, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru prezentarea observațiilor în fața Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot fi recuperate.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

(1) Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din Directiva 93/13 / CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că: îndeplinesc cerința potrivit căreia clauzele contractuale trebuie redactate într-un mod clar și ușor de înțeles, în sensul acestor dispoziții, a termenilor unui contract de împrumut încheiat între un consumator și o unitate bancară într-un stat membru, atunci când suma în valoarea banilor pusă la dispoziția consumatorului respectiv, exprimată în valută străină ca monedă de cont, definită în raport cu moneda de plată, este indicată în mod clar. În măsura în care determinarea acestei sume depinde de cursul de schimb valabil la data eliberării fondurilor, această cerință impune ca metodele de calcul ale sumei efectiv împrumutate, precum și cursul de schimb aplicabil să fie transparente, astfel încât "un consumator mediu, în mod normal informat și în mod rezonabil atent și informat, poate evalua, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice care decurg din prezentul contract, inclusiv, în special, costul total al împrumutului său.

2. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanță națională constată că termenii unui contract de împrumut încheiat între un consumator și un bancă, precum cele în discuție în acțiunea principală, această dispoziție nu se opune ca instanța să declare invaliditatea contractului în ansamblul său dacă nu poate supraviețui după eliminarea acestor clauze.

"

Dispoziţii ale legsilatiei romane domnule Piperea si altii

            In fapt consumatorii romani și nu numai, nu au primit moneda creditului EURO sau CHF ulterior la refinananțare, banca încălcând legea 193/2000 art. 4, contractele sunt preformulate, nefiind negociate după cum se poate observa identitatea între cele 2 convenții si sute de mii identice la clauze, diferind doar sumele creditului. In concret prevederea prin care profesionistul bancă impune consumatorului moneda creditului valută, fară ca acesta sa-i fie plătită cum rezulta din conventie, Banca Volskbank Romania S.A.(în continuare banca), încalcă prevederea de la art. 1 lit c din Anexa la Legea 193/2000 

“c) obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile contractuale, chiar și în situațiile în care comerciantul nu si le-a îndeplinit pe ale sale;”                                                           

Legislația care intrezicea si intrezice creditarea consumatorului roman rezident de către rezidentul bancă, cu alceva decat bani legali pe teritoriul țării jefuite sistematic:                                                                                                                                    

 - Constitutia României art 137 al 2. ARTICOLUL 137 (2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.                                           

- In temeiurile: LEGEA nr. 82/1991 – Legea contabilitatii, art. ART. 3
(1) Contabilitatea se tine in limba romana si în moneda națională.                                                                      

 - Lege nr. 312 din 28.iun.2004 privind statututul Bancii Nationale a României ART. 10 banca emite reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul ţării şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital, tranzacţii pe pieţele valutare şi alte operaţiuni specifice. ART. 48 Reglementările Băncii Naţionale a României                                                                       (1) Banca Naţională a României este împuternicită să emită reglementările necesare pentru a pune în aplicare şi a impune respectarea prevederilor legale.                                                                                 (2) Reglementările Băncii Naţionale a României pot fi sub formă de regulamente, ordine, norme şi circulare, având caracter obligatoriu pentru persoanele juridice publice şi private, precum şi pentru persoanele fizice. 

 - Astfel Regulamentul BNR nr 4 din 2005 care transpune și prevederi din Directiva CE privind regimul valutar în UE,  se prevede clar la “Art. 3. -(1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2 "Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută", care se pot efectua şi în valută.”
In ANEXA Nr. 1 NOMENCLATOR consumatorii- persoane fizice rezidente, nu pot face tranzactii valutare decât în situațiile descrise și cu caracter ocazional. 

Ori un contract de credit nu este ceva ocazional, iar conform defințiilor legale este un act de comerț, dupa caum este definit in art. 4.7. “Credite şi împrumuturi financiare - finanţări de orice natură acordate/primite pe baze contractuale, inclusiv finanţarea tranzacţiilor comerciale la care nu participă un rezident şi orice modalitate prin care creditorul stinge sau preia o obligaţie a debitorului faţă de un terţ; în această categorie se includ şi împrumuturile ipotecare, creditele de consum, precum şi operaţiunile de leasing financiar.”

Ori aceste reglemtari al BNR de care se prevalează bancile teroriste sustinâd ca au platit valuta consumatorilor din moment ce invoca in aparare teoria nominalismului monetar din vechiul Cod Civil, care presupunea ca bancile sa faca dovada ca au platit ilegal ""moneda creditului"", introducând după cum susțin mincinos, in teritoriul monetar național in circulatie monede straine, reprezintă de fapt terorism economic implicit introducere neautorizata de bancnote straine in circulatie. BNR prin modificari ale reglementarilor valutare isi incalca nu doar Statutul ci si propriile reglemntari cum este cea de mai jos, abrogată în 2010, dupa ce scandalul acestor credite iligale si mincinoase luase amploare. 

Ordin nr. 616 din 11.noi.1991
 Monitorul Oficial, Partea I 245 30.noi.1991 abrogat fără a fi înlocuit cu altă normă de reglementere sau lege în 2010 prin REGULAMENT nr.6 din 4 iunie 2010 privind abrogarea unor acte normative emise de Banca Naţională a României

 Art. 1. - Pe teritoriul României, toate încasările, plăţile şi decontările se efectuează numai în lei, în condiţiile stabilite prin Regulamentul privind operaţiunile curente şi transferurile de capital cu mijloace de plată străine, emis de Banca Naţională a României şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 13 mai 1991.

Ori daca Directiva nu impune restrictia declarării nulitatii contractului, legea română, are prevederi care sunt instrument juridic de constatare a clauzei abuzive, ca și declararea Nulitatii de drept a convențiilor ori după mai noua denumire Nulitatea absolută din Cod Civil a convenţiilor mincinoase-inşelătoare. 

Iar daca in Ungaria băncile au înscris in conventii moneda de plata, în Romania de constata ca in conventii bancile au mintit consumatorii, lasandu-i să creda că vor primi în plată valuta, dar de fapt le-au plătit lei la cotaţiile incerte ale băncii, consumatorii suportand si costul schimbului valutar fictiv, pentru ca bancile nu aveau monedele creditului, folosind de fapt o moneda de cont inxistentă. 

Mai grav este ca invocând teoria nominalismului monetar, Instantele nu sesizează nici incălcarea teritoriului monetar, pentru ca plata in valute este de fapt o introducere în circulatie a monedei străine, pentru care bancile comerciale nu au legitimitate, iar pe de altă parte, după cum au argumentat in răspunsul către constamator, de de fapt doar au alimentat contul consumatorului cu valută,iar minciunile si invocarea din cauze chiar solutionate definitiv, pe baza obligatiei consumatorului de a plati conform teoriei nominalismului monetar pică si da posibilitatea REVIZUIRII cauzelor. 

Aici domnilor avocati, intervine același Cod Civil de la 1848, care obliga banca depozitară să restituie depozitarului care devenea IMPRUMUTATUL. moneda din depozit (valută) și nu să-l înșele obligandu-l să primescă lei, domnule Judecător Oprescu și altii. Iar dacă, unul din cei doi consumatori nu a semnat documentele de plată, cu ce drept îi refuzi dumneata, dreptul de o corecta judecată impunandu-i taxe judiciare imposibil de plătit!? Poate facem o subscriptie publică să facem hatarul acestor tradatori ai legii și intresele națiunii. Vor interpreta oricum legea, doar in favoarea mafiei bancare. 

Invocați Nulitatea de drept a contractelor pentru că aveti instrument juridic in Legea 289/2004 privind contractele de credit pentru consum, dar vă va impune dl Jude, taxe judiciare că așa vrea mușchii lui și iresponsabilitatea de a răspunde în fata legii pentru abuzurile in serviciu, respectiv judecăți. Aştia nu sunt independenti cum au jurat ci dependenti de interese si șpagile pe care le primesc de la banci fie sub forma imprumuturilor preferentiale, fie sub forma pe care o descopeream in declaratia de avere a judectorului sef de sectie, imprumut de la una din directoarele bancii, probabil soră, cu euro. 

Ia D''aci domnule judecător național : Codul civil de la 1868 prevede la ART. 1604

    Depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit.

    Un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, fãcuse întrebuinţare de dânsul, trebuie sa se restituie în acele monede în care s-a fãcut, atât în cazul de sporire, cat şi în acela de scãdere a valorii lor. (Cod civil 1100).

#rezist încă

Multumesc deosebit prietenilor consumatori din Croatia și Serbia, implict din Bulgaria. Poza de cover ii reprezintă, pe ei nu pe noi. La noi asociatiile sunt de fapt în slujba mafiei bancare și propriile lor interese în opinia multora. 

Posebno zahvaljujući prijateljskim potrošačima u Hrvatskoj i Srbiji. Slika pokrova predstavlja nas, a ne nas. Prema našem mišljenju, udruge su zapravo u službi bankovne mafije, prema mišljenju mnogih.

Thanks in particular to friendly consumers in Croatia and Serbia. The picture of the cover represents us and not us. In our opinion, the associations are actually in the service of the banking mafia, in the opinion of many.



Comentarii
Nu a fost adăugat niciun comentariu...pentru moment.

Trebuie să fi autentificat ca să poți adăuga comentarii